Metri pătrați de pădure defrișați azi

Cifrele sunt amețitoare. Potrivit estimărilor Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și ale platformei Global Forest Watch, planeta pierde în jur de 10 milioane de hectare de pădure în fiecare an. Dacă spargem această cifră în unități pe care le putem cuprinde cu mintea, imaginea devine și mai dramatică: • aproximativ 27.000 de hectare dispar în fiecare zi; • circa 3.170 de metri pătrați se pierd în fiecare secundă; • practic, o suprafață cât un teren de fotbal este defrișată la fiecare câteva secunde. În timpul în care citești acest paragraf, mii de metri pătrați de pădure au încetat deja să mai existe.

Defrișarea nu este un accident al naturii, ci în mare parte rezultatul activităților umane. Cei mai importanți factori sunt: • Agricultura – cel mai mare vinovat. Pădurile sunt arse și tăiate pentru a face loc pășunilor pentru vite, culturilor de soia și plantațiilor de palmier de ulei. • Exploatarea forestieră – atât cea legală, cât și tăierile ilegale pentru lemn și hârtie. • Incendiile – unele naturale, dar tot mai multe provocate intenționat pentru a curăța terenul. Hotspoturile globale ale defrișărilor sunt bine cunoscute: bazinul Amazonului din America de Sud, bazinul fluviului Congo din Africa Centrală și pădurile tropicale din Asia de Sud-Est, în special din Indonezia.

Pădurile nu sunt doar peisaje frumoase, ci adevărate sisteme de susținere a vieții pe Pământ. Ele adăpostesc aproximativ 80% din biodiversitatea terestră – nenumărate specii de plante, animale și insecte care nu pot trăi nicăieri altundeva. În același timp, pădurile stochează cantități imense de dioxid de carbon, acționând ca niște plămâni verzi ai planetei. Când o pădure este distrusă, carbonul acumulat de-a lungul secolelor este eliberat înapoi în atmosferă. Din acest motiv, defrișările sunt responsabile pentru circa 10% din emisiile globale de CO₂, accelerând încălzirea globală și destabilizând clima de care depindem cu toții.

Vestea bună este că omenirea nu privește pasivă cum dispar pădurile. În ultimele decenii s-au înmulțit angajamentele și proiectele de protejare și refacere a acestora. De la Summitul Pământului de la Rio (1992), la Declarația de la New York privind Pădurile (2014) și până la angajamentul de la COP26 din Glasgow (2021), prin care peste 140 de țări s-au angajat să oprească defrișările până în 2030, presiunea internațională crește. Uniunea Europeană a mers mai departe, adoptând un regulament care interzice importul de produse legate de distrugerea pădurilor. În paralel, campaniile de reîmpădurire plantează miliarde de copaci în întreaga lume. Refacerea pădurilor durează însă zeci de ani, în timp ce distrugerea se petrece în câteva secunde – de aceea protejarea pădurilor existente rămâne cea mai eficientă soluție.